Du 31 mars au 10 septembre 2023, le musée de Montmartre propose une exposition qui explore les grades et les différentes formes d'adhérence des femmes artiste et poètes au mouvement surréaliste Cinquante d'entre elles sont représentées dans l'itinéraire, avec près de 150 œuvres exposées.

Jane Graverol (1905-1984), Le Sacre du printemps, 1960, olio su tela, © RAW, ADAGP, Parigi, 2022, © Stéphane Pons

Un muvimentu pruvucante è dinamicu, u surrealismu hà attivatu un rinnuvamentu esteticu è sconvolgimenti etichi in u XXu seculu. L'omi ùn sò micca i soli à avè purtatu stu currenti è e so trasgressioni à a vita : assai donne eranu attori maiò in questu, ma quantunque sottovalutate da i musei è sottovalutate da u mercatu di l'arte. Cusì, a mostra hà da scopu di prisentà artisti maiò cum'è Claude Cahun, Toyen, Dora Maar, Lee Miller, Meret Oppenheim è Leonora Carrington ma dinò di mette in risaltu altre personalità pocu cunnisciute cum'è Marion Adnams, Ithell Colquhoun, Grace Pailthorpe, Jane Graverol, Suzanne Van Damme, Rita Kernn-Larsenn, Franciska Clausen o ancu Josette Exandier è Yahne Le Toumelin.

U surrealismu li offre un quadru per l'espressione è a creatività chì probabilmente ùn avia micca equivalente in altri movimenti d'avanguardia. Eppuru, hè spessu appropritendu è allargendu temi iniziati da i « dirigenti » di u muvimentu ch’elli sprimenu a so libertà. C’est aussi en se libérant de ce qui parfois devenait une doxa surréaliste qu’ils s’affirmaient. "Tutti contr'à" u surrealismu, hè cusì chì pudemu definisce e so pusizioni diversificate è cumplesse in quantu à u muvimentu.

Kay Sage (1898-1963), Lanterna magica, 1947, olio su tela, Parigi, Centre Pompidou – Musée National d’Art Moderne – Centre de création industrielle © Estate of Kay Sage / ADAGP, Parigi, 2022, Foto © Centre Pompidou, MNAM - CCI, Dist. RMN-Grand Palais / Audrey Laurans

Da l'anni XNUMX à l'anni XNUMX, u "surrealismu femminile" hà furmatu custellazioni effimeri, secondu a manifestazione spessu pruvisoria à u muvimentu, ma ancu à l'amicizia chì sò stati furmati fora di stu quadru. L'imaginazione di questi artisti ùn hè micca allinata cù quella di e figure maschili in u gruppu. E so pratiche, spessu interdisciplinari – pittoriche, fotografiche, scultoree, cinematografiche, litterarie… – esprimenu a so brama di grandi fughe oltre e norme eterosessuali è e fruntiere geugrafiche.

Hè una cartugrafia di un muvimentu frammentatu è globalizatu chì l’esposizione delinea evuchendu l’artisti di u focu di u surrealismu belga, messicanu, britannicu, americanu, praghese è francesu ch’elli anu arricchitu, passendu qualchì volta da l’un à l’altru.

Svelando l'opera di una cinquantina d'artisti, artisti visivi, fotografi è pueti di u mondu sanu, sta mostra ci invita à riflette micca solu nantu à a pusizione ambivalente di e donne in u surrealismu, ma ancu nantu à a capacità di unu di i currenti maiò di u surrealismu. 20u seculu per integrà u femminile in ellu.

Surrealismu femminile

Valentine Hugo (1887-1971), Le rêve du 21 décembre 1929, 1929, graphite sur papier, Collection Mony Vibescu, © ADAGP, Paris, 2022 © Gilles Berquet

U puntu d'interrogazione in u tìtulu dice u suspense chì sott'à sta mostra, cuncipita cum'è una ipotesi piuttostu chè una manifestazione. Ella prupone un inventariu micca esaustivu, è per una parte subjectiva, chì prova di definisce quale seria a parte femminile di u surrealismu.

A mostra si sviluppa in sette rùbbriche tematiche (Metamorfosi, Natura, Seduzioni è Femminilità Plurale, Chimera, Architettura, Notte Interiore, Astrazioni) indipindenta di a cronologia di a storia di u surrealismu dopu à una prima sala à vucazione documentaliste. Celui-ci offre un panorama des artistes et poètes évoqués tout en insistant sur les complicités qui les lient et la composante amicale d'une créativité féminine qui mêle fréquemment l'art et la vie.

A fascinazione chì Montmartre esercita nantu à a cumunità surrealista hè innegabile. Hè un quartiere chì i surrealisti indagavanu, abitavanu è sunniavanu : un spaziu di fantasie è di divertimentu pupulare. Aragona celebra in Montmartre "una spezia di cruciveru di l'imaginazione induve e peghju cunvenzione, a literatura più bassa si fusione cù a realità di i desideri, a simplicità di i desideri, è ciò chì hè più liberu, inalienable in u vogliu dì in l'omu. ".

Hè dinù a situazione geugrafica di a cullina è a vista panoramica ch’ella offre di a capitale chì seducenu u bretone : « Ci vole à andà in prima matina da a cima di a cullina di u Sacré-Coeur, in Parigi, per vede a cità. esce pianu pianu cù i so veli splendidi, prima di allungà e so braccia. »

Elsa Thoresen, Scorched Earth, 1946, olio su tavola, SMK – National Gallery of Denmark Statens Museum for Kunst Copenhagen ADAGP, Parigi, 2022, © SMK Photo / Jakob Skou-Hanse

A mostra beneficia di grandi prestiti istituzionali, in particulare da u Museu Naziunale d'Arte Moderna-Centre Pompidou, u Museu d'Arte Moderna di Parigi, u Centru Naziunale di Arti Plastiche di Parigi, i Musei Reali di Belle Arti di Belgio, u Museu d'Arte di Nantes. , u Museu di Belle Arti di Rouen, a MABA (Maison d'Art Bernard Anthonioz) in Nogent-sur-Marne, a SMK – National Gallery of Denmark Statens Museum for Kunst in Copenhagen è parechje gallerie è prestigiose cullezzione private.

Per ulteriori informazioni Clicca qui